Hipertensiunea arterială: simptome, cauze, diagnostic și tratament
Hipertensiunea, cunoscută și sub denumirea de tensiune arterială ridicată, este o afecțiune medicală frecventă în care forța cu care sângele împinge pereții arterelor este constant prea mare.
Când tensiunea arterială crește, inima trebuie să depună un efort mai mare pentru a pompa sângele în întregul organism. În timp, această presiune suplimentară poate afecta arterele, inima, rinichii și alte organe.
Hipertensiunea arterială se dezvoltă adesea fără simptome vizibile, motiv pentru care este uneori numită „ucigașul tăcut”. Verificarea regulată a tensiunii arteriale este importantă, deoarece diagnosticul precoce și tratamentul adecvat pot contribui la reducerea riscului de complicații grave, inclusiv infarcturi miocardice și accidente vasculare cerebrale.
Ce este hipertensiunea?
Tensiunea arterială este forța exercitată de sângele care circulă asupra pereților arterelor.
Când arterele se îngustează sau devin mai puțin flexibile, rezistența la fluxul sanguin crește, ceea ce poate determina creșterea tensiunii arteriale.
Profesioniștii din domeniul sănătății măsoară tensiunea arterială în milimetri de mercur (mmHg). O măsurătoare a tensiunii arteriale constă din două cifre:
Tensiunea arterială sistolică: cifra de sus, care măsoară presiunea din artere atunci când inima bate.
Tensiunea arterială diastolică: cifra de jos, care măsoară presiunea din artere între bătăile inimii.
Pragul de referință utilizat în acest articol definește hipertensiunea arterială ca fiind:
O tensiune arterială sistolică de 140 mmHg sau mai mare.
O tensiune arterială diastolică de 90 mmHg sau mai mare.
Tensiunea arterială nu rămâne constantă pe parcursul zilei. Aceasta se poate modifica în funcție de activitatea fizică, stresul emoțional, poziția corpului, medicamentele și vârsta.
De exemplu, tensiunea arterială poate crește în timpul exercițiilor fizice sau al stărilor de excitare și poate scădea atunci când vă odihniți.
Tipuri de hipertensiune
Hipertensiunea arterială poate fi clasificată în mai multe tipuri, în funcție de cauza sa și de evoluția valorilor tensiunii arteriale.
1. Hipertensiunea primară
Hipertensiunea primară, cunoscută și sub denumirea de hipertensiune esențială, se dezvoltă treptat și nu are o cauză principală identificabilă.
Factori precum genetica, istoricul familial și îmbătrânirea pot contribui la dezvoltarea acesteia.
2. Hipertensiunea secundară
Hipertensiunea secundară apare atunci când tensiunea arterială ridicată este cauzată de o afecțiune medicală identificabilă, de medicamente sau de o substanță.
Printre factorii care pot contribui la aceasta se numără afecțiunile renale, tulburările hormonale și anumite medicamente.
3. Hipertensiunea de halat alb
Hipertensiunea de halat alb apare atunci când valorile tensiunii arteriale sunt mai ridicate în cadrul unei unități medicale, dar normale atunci când sunt măsurate acasă sau în alte medii cotidiene.
Aceasta poate fi asociată cu stresul sau anxietatea din timpul consultațiilor medicale.
4. Hipertensiunea mascată
Hipertensiunea mascată apare atunci când valorile tensiunii arteriale par normale într-un cadru medical, dar sunt ridicate atunci când sunt măsurate acasă sau în timpul activităților zilnice.
Monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu sau monitorizarea ambulatorie pot ajuta la identificarea acestui tipar.
Semne și simptome ale hipertensiunii
Hipertensiunea arterială este adesea o afecțiune silențioasă, deoarece multe persoane nu prezintă simptome vizibile, chiar și atunci când tensiunea arterială este crescută.
Afecțiunea se poate dezvolta pe parcursul mai multor ani, fără semne de avertizare evidente.
Cu toate acestea, tensiunea arterială extrem de ridicată poate provoca simptome grave care necesită evaluare medicală urgentă.
Printre semnele de avertizare posibile se numără:
Modificări ale funcției mentale sau confuzie.
Dureri în piept.
Amețeli.
Edem sau umflături.
Palpitații cardiace.
Convulsii.
Dureri de cap severe.
Modificări ale vederii, inclusiv vedere încețoșată bruscă sau pierderea vederii.
Simptome asemănătoare unui accident vascular cerebral, cum ar fi căderea bruscă a unei părți a feței, vorbire neclară sau slăbiciune la un braț sau un picior.
Important: Durerea toracică, convulsiile, pierderea bruscă a vederii sau simptomele unui accident vascular cerebral necesită asistență medicală de urgență imediată. Nu așteptați ca tensiunea arterială să revină la normal de la sine.
Ce cauzează hipertensiunea arterială?
Mai mulți factori pot contribui la apariția hipertensiunii.
Cauzele și factorii de risc comuni includ:
Vârsta: Riscul de hipertensiune arterială crește, în general, odată cu înaintarea în vârstă, în special după vârsta de 55 de ani.
Antecedente familiale: Prezența unor membri apropiați ai familiei cu hipertensiune arterială poate crește riscul dumneavoastră.
Fumatul: Consumul de tutun afectează vasele de sânge și contribuie la apariția problemelor cardiovasculare.
Obezitatea: Excesul de greutate corporală poate crește efortul depus de inimă și poate contribui la hipertensiunea arterială.
Lipsa activității fizice: Un stil de viață sedentar poate crește riscul de hipertensiune arterială.
Consumul ridicat de sodiu: Consumul excesiv de sodiu poate contribui la retenția de lichide și la creșterea tensiunii arteriale.
Consumul excesiv de alcool: Consumul excesiv de alcool poate crește tensiunea arterială.
Afecțiuni medicale subiacente: Anumite afecțiuni, inclusiv apneea obstructivă de somn, stenoza arterei renale, aldosteronismul primar și tulburările tiroidiene, pot contribui la hipertensiune.
Nu toate persoanele care prezintă acești factori de risc dezvoltă hipertensiune arterială, dar gestionarea acestora poate contribui la reducerea riscului cardiovascular.
Complicațiile hipertensiunii arteriale
Hipertensiunea netratată sau prost controlată poate afecta treptat inima, vasele de sânge, rinichii, creierul și ochii.
Printre complicațiile posibile se numără:
Accident vascular cerebral: Tensiunea arterială ridicată poate afecta vasele de sânge din creier și poate crește riscul unui accident vascular cerebral.
Infarct miocardic: Tensiunea arterială ridicată pe termen lung poate afecta arterele și poate crește riscul de boală coronariană și de infarct miocardic.
Insuficiență cardiacă: inima se poate mări sau slăbi după ce a lucrat împotriva unei presiuni crescute pentru o perioadă îndelungată.
Aritmie: Hipertensiunea arterială poate contribui la modificări ale structurii și activității electrice a inimii.
Boala coronariană: Leziunile arterelor care alimentează inima cu sânge pot reduce fluxul sanguin.
Boala renală cronică: Tensiunea arterială ridicată poate afecta vasele de sânge mici din rinichi.
Retinopatia hipertensivă: Tensiunea arterială ridicată poate afecta vasele de sânge din retină.
Disfuncție sexuală: Hipertensiunea arterială și leziunile vasculare asociate pot contribui la apariția problemelor de sănătate sexuală.
Tulburări cognitive și demență: Leziunile vasculare pe termen lung pot afecta funcția cerebrală și pot crește riscul apariției problemelor cognitive.
Diagnosticul precoce și gestionarea consecventă a tensiunii arteriale pot contribui la reducerea riscului acestor complicații.
Diagnostic și teste
Profesioniștii din domeniul sănătății măsoară de obicei tensiunea arterială în cadrul consultațiilor medicale de rutină și al controalelor anuale.
Diagnosticul de hipertensiune arterială se bazează, în general, pe valori ridicate repetate, mai degrabă decât pe o singură măsurătoare.
Abordarea de referință descrisă aici implică:
Efectuarea măsurătorilor tensiunii arteriale în cadrul a cel puțin două vizite separate.
Obținerea a cel puțin două valori la fiecare vizită.
Evaluarea rezultatelor și luarea în considerare a istoricului medical al pacientului și a altor factori de risc.
Dacă tensiunea arterială rămâne ridicată, un medic poate recomanda teste suplimentare pentru a evalua starea de sănătate cardiovasculară și a investiga posibile cauze subiacente.
Printre testele obișnuite se numără:
Monitorizarea tensiunii arteriale: Măsurătorile repetate pot ajuta la confirmarea faptului că tensiunea arterială este constant crescută.
Testul de depistare a colesterolului: măsoară nivelul colesterolului și ajută la evaluarea riscului cardiovascular.
Electrocardiograma (ECG sau EKG): înregistrează activitatea electrică a inimii.
Ecografia cardiacă (ecocardiogramă): utilizează ultrasunete pentru a examina structura și funcția inimii.
Ecografie renală: Poate fi recomandată atunci când se suspectează o cauză legată de rinichi.
Monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu sau în regim ambulatoriu poate contribui, de asemenea, la identificarea hipertensiunii de halat sau a hipertensiunii mascate.
Managementul și tratamentul hipertensiunii
Obiectivele principale ale tratamentului hipertensiunii sunt scăderea tensiunii arteriale, protejarea inimii și a vaselor de sânge și reducerea riscului de complicații pe termen lung.
Tratamentul poate include modificări ale stilului de viață, medicamente sau o combinație a celor două.
Schimbări ale stilului de viață în cazul hipertensiunii arteriale
Obiceiurile de viață sănătoase pot face o diferență importantă în gestionarea hipertensiunii.
1. Menținerea unei greutăți sănătoase
Excesul de grăsime corporală, în special în zona abdominală, poate contribui la creșterea tensiunii arteriale.
Țesutul adipos este activ din punct de vedere metabolic și eliberează substanțe care pot afecta reglarea tensiunii arteriale și sănătatea cardiovasculară.
Pentru persoanele supraponderale, pierderea în greutate treptată și durabilă poate contribui la îmbunătățirea tensiunii arteriale.
2. Urmați o dietă sănătoasă
Un regim alimentar echilibrat poate susține sănătatea cardiovasculară și poate ajuta la controlul tensiunii arteriale.
Două modele alimentare recomandate frecvent includ:
Dieta DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension): pune accentul pe fructe, legume, cereale integrale și produse lactate cu conținut redus de grăsimi, limitând în același timp consumul de sodiu și grăsimi saturate.
Dieta mediteraneană: se concentrează pe legume, fructe, cereale integrale, leguminoase, nuci, pește și grăsimi sănătoase.
Reducerea aportului de sodiu și alegerea alimentelor minim procesate pot contribui, de asemenea, la controlul tensiunii arteriale.
3. Asigurați-vă un aport suficient de potasiu
Potasiul ajută la echilibrarea nivelului de sodiu din organism și susține reglarea sănătoasă a tensiunii arteriale.
Alimentele care conțin potasiu includ:
Bananele.
Avocado.
Legume cu frunze verzi.
Cartofi.
Persoanele cu afecțiuni renale sau cele care iau anumite medicamente ar putea avea nevoie să-și monitorizeze aportul de potasiu. Suplimentele de potasiu sau înlocuitorii de sare ar trebui folosiți doar atunci când sunt recomandați de un specialist medical.
4. Faceți exerciții fizice în mod regulat
Activitatea fizică regulată poate contribui la scăderea tensiunii arteriale și la îmbunătățirea sănătății cardiovasculare.
Activitățile aerobice stimulează dilatarea și contracția vaselor de sânge, contribuind la menținerea flexibilității acestora.
Exemple:
Mersul pe jos.
Înotul.
Ciclismul.
Dansul.
Alte activități aerobice de intensitate moderată.
Încercați să faceți aproximativ 150 de minute de activitate aerobică moderată pe săptămână, în funcție de starea dumneavoastră de sănătate și de nivelul de pregătire fizică.
5. Renunțați la fumat
Fumatul afectează mucoasa vaselor de sânge și contribuie la apariția bolilor cardiovasculare.
Renunțarea la fumat poate îmbunătăți sănătatea cardiovasculară generală și poate reduce riscul de complicații cardiace și vasculare.
6. Asigurați-vă un somn suficient și de calitate
Un somn de calitate susține sănătatea generală și ajută la reglarea mai multor procese implicate în controlul tensiunii arteriale.
Persoanele care sforăie puternic, au respirația întreruptă în timpul somnului sau suferă de somnolență excesivă în timpul zilei ar putea avea nevoie de o evaluare pentru apnee obstructivă de somn.
7. Limitați consumul de alcool
Consumul excesiv de alcool poate crește tensiunea arterială.
Limitarea consumului de alcool sau evitarea acestuia poate face parte dintr-un plan sănătos de gestionare a tensiunii arteriale.
Medicamente pentru hipertensiune
Atunci când schimbările de stil de viață nu sunt suficiente pentru a controla tensiunea arterială, un medic poate prescrie medicamente.
Alegerea depinde de mai mulți factori, printre care nivelul tensiunii arteriale, vârsta, funcția renală, alte afecțiuni medicale și riscul cardiovascular general al pacientului.
Diferitele grupe de medicamente acționează în moduri diferite.
Blocante ale canalelor de calciu
Blocantele canalelor de calciu ajută la relaxarea și dilatarea vaselor de sânge prin blocarea canalelor de calciu din pereții acestora. Acest lucru poate reduce tensiunea arterială și îmbunătăți circulația.
Exemple includ:
Amlodipina.
Lercanidipina.
Exemple de denumiri comerciale:
Comprimate de amlodipină 5 mg.
Clorhidrat de lercanidipină 10 mg.
Posibile efecte secundare:
Umflarea gleznelor.
Dureri de cap.
Amețeli.
Înroșirea feței.
Aceste medicamente sunt prescrise de obicei o dată pe zi, conform planului individual de tratament.
Blocanții receptorilor de angiotensină (ARB)
Blocanții receptorilor de angiotensină împiedică angiotensina II să se lege de receptorii săi. În mod normal, angiotensina II determină îngustarea vaselor de sânge.
Prin blocarea acestui efect, ARB-urile ajută vasele de sânge să se relaxeze și scad tensiunea arterială.
Exemple includ:
Candesartan.
Irbesartan.
Valsartan.
Losartan.
Telmisartan.
Exemple de denumiri comerciale:
Atacand.
Candesartan Calox.
Irbesartan.
Valsartan.
Losartan.
Telmisartan Sandoz.
Posibile efecte secundare:
Amețeli.
Tensiune arterială scăzută.
Aceste medicamente se administrează de obicei o dată pe zi, conform prescripției medicale.
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)
Inhibitorii ECA reduc activitatea enzimei de conversie a angiotensinei, care joacă un rol în îngustarea vaselor de sânge.
Acest lucru ajută vasele de sânge să se relaxeze și poate reduce tensiunea arterială.
Exemple includ:
Enalapril.
Ramipril.
Lisinopril.
Captopril.
Perindopril.
Exemple de denumiri comerciale:
Renetic.
Enalapril.
Ramipril.
Lisinopril.
Captopril.
Ramilich.
Perindopril.
Posibile efecte secundare:
Tuse uscată.
Amețeli.
Beta-blocante
Beta-blocantele reduc efectele hormonilor asociați cu stresul asupra receptorilor beta-adrenergici. Acest lucru poate scădea frecvența cardiacă și tensiunea arterială și poate reduce efortul depus de inimă.
Exemple:
Atenolol.
Bisoprolol.
Nebivolol.
Propranolol.
Carvedilol.
Metoprolol.
Nebivololul poate, de asemenea, să crească eliberarea de oxid nitric, ceea ce ajută la relaxarea vaselor de sânge.
Exemple de denumiri comerciale:
Atenolol 50 mg.
Bisoprolol 5 mg.
Metoprolol 50 mg.
Seloken ZOK.
Nebivolol 5 mg.
Beloc ZOK.
BisoHEXAL.
Carvedilol 25 mg.
Posibile efecte secundare:
Dureri de cap.
Amețeli.
Oboseală.
Ritm cardiac lent.
Mâini sau picioare reci.
Diuretice tiazidice
Diureticele tiazidice ajută rinichii să elimine sodiul și apa prin urină.
Acest lucru reduce cantitatea de lichid din fluxul sanguin și poate contribui la scăderea tensiunii arteriale.
Exemple:
Hidroclorotiazida.
Clortalidona.
Indapamida.
Exemple de denumiri comerciale:
Hidroclorotiazidă 25 mg.
Clortalidonă 12,5 mg.
Indapamidă 2,5 mg.
Posibile efecte secundare:
Urinare frecventă.
Amețeli.
Niveluri scăzute de potasiu.
Deshidratare.
Diuretice care conservă potasiul
Diureticele care economisesc potasiul ajută organismul să elimine excesul de sare și apă, păstrând în același timp potasiul.
Un exemplu este spironolactona.
Spironolactona blochează efectele aldosteronului, un hormon care determină organismul să rețină sarea și apa.
Posibile efecte secundare:
Creșterea frecvenței urinării.
Amețeli.
Sensibilitate la nivelul sânilor.
Diuretice de tip „loop”
Diureticele de tip „loop” acționează asupra rinichilor prin reducerea reabsorbției de sodiu și clorură într-o parte a rinichiului numită ansa lui Henle.
Acest lucru crește excreția de apă, săruri și electroliți.
Exemple:
Furosemidă.
Torsemidă.
Exemple de denumiri comerciale:
Furosemid.
Torasemidă.
Posibile efecte secundare:
Creșterea frecvenței urinării.
Deshidratare.
Amețeli.
Tensiune arterială scăzută.
Medicamente combinate pentru tensiunea arterială
Unele medicamente conțin două sau mai multe substanțe active pentru a ajuta la controlul tensiunii arteriale prin mecanisme diferite.
Exemple:
Atacand Plus: combină candesartanul cu hidroclorotiazida.
Co-Diovan: un medicament combinat care conține valsartan și hidroclorotiazidă.
Exforge: combină amlodipina și valsartanul.
Triplixam: combină perindoprilul, amlodipina și indapamida.
Medicamentele combinate pot simplifica tratamentul pentru unii pacienți, dar nu sunt potrivite pentru toată lumea.
Medicamente antihipertensive cu acțiune centrală
Medicamentele antihipertensive cu acțiune centrală acționează prin reducerea semnalelor nervoase excesive transmise de creier, care pot determina contracția vaselor de sânge și creșterea tensiunii arteriale.
Prin reducerea activității sistemului nervos simpatic, aceste medicamente pot ajuta vasele de sânge să se relaxeze și să scadă tensiunea arterială.
Acestea pot fi prescrise în anumite cazuri de hipertensiune esențială sau primară.
Posibile efecte secundare:
Ritm cardiac lent.
Tensiune arterială scăzută.
Amețeli la ridicarea în picioare.
Leșin.
Zgomot în urechi.
Dureri de gât.
Umflături sau edeme.
Anxietate sau nervozitate.
Simptomele severe care necesită asistență medicală urgentă pot include:
Leșin sever.
Ritm cardiac foarte lent.
Tensiune arterială foarte scăzută.
Umflarea feței, a buzelor sau a gâtului.
Dificultăți de respirație.
Semne ale unei reacții alergice grave.
Informații importante
DokterForYou nu comercializează medicamente.
Medicamentele menționate în acest articol sunt exemple de tratamente pe care profesioniștii din domeniul sănătății le pot lua în considerare în funcție de starea medicală a pacientului, valorile tensiunii arteriale, simptome și istoricul medical.
Alegerea medicamentului și a dozei trebuie stabilită de un profesionist calificat din domeniul sănătății.
Nu începeți, nu întrerupeți și nu modificați tratamentul pentru tensiunea arterială fără aviz medical.
Concluzii
Hipertensiunea arterială nu provoacă adesea simptome vizibile, chiar și atunci când afectează treptat inima și vasele de sânge.
Verificarea regulată a tensiunii arteriale este importantă, deoarece depistarea precoce și tratamentul adecvat pot contribui la protejarea sănătății cardiovasculare pe termen lung.
Schimbările de stil de viață, inclusiv menținerea unei greutăți sănătoase, urmarea unei diete echilibrate, practicarea exercițiilor fizice în mod regulat, renunțarea la fumat și asigurarea unui somn suficient, pot contribui la controlul tensiunii arteriale.
Atunci când este necesar, medicamentele prescrise de un specialist din domeniul sănătății pot ajuta la scăderea tensiunii arteriale și la reducerea riscului de complicații grave.
Dacă aveți tensiune arterială crescută sau factori de risc pentru hipertensiune, solicitați sfatul medicului și urmați un plan de monitorizare regulată. Diagnosticul precoce și gestionarea consecventă pot face o diferență semnificativă pentru sănătatea dumneavoastră pe termen lung.
